Comenzi vs. cereri de ofertă din portal
Când clientul comandă direct și când îți cere o ofertă, ce devine fiecare în aplicație și de ce o cerere de ofertă din portal nu este un RFP.
Portalul le oferă clienților și partenerilor tăi două feluri de a-ți cere ceva: o comandă și o cerere de ofertă. Par asemănătoare, pentru că pornesc de la aceleași articole și aceleași liste de prețuri, dar răspund la întrebări diferite și ajung în locuri diferite în aplicație.
Două întrebări diferite
O comandă spune „vreau asta, la prețul ăsta". Clientul știe ce vrea, prețul este cel din lista lui, iar tu decizi doar dacă o accepți. Se potrivește pentru consumabile, piese de schimb, produse standard, tot ce se cumpără des și fără discuții.
O cerere de ofertă spune „am nevoie de ceva, spune-mi cât costă". Clientul alege articolele care îl interesează și descrie nevoia, iar tu răspunzi cu o ofertă pregătită de echipă, cu prețuri, condiții și grafic de plăți. Se potrivește pentru cantități mari, combinații speciale sau lucrări care cer evaluare.
Ce devine fiecare
| Comandă | Cerere de ofertă | |
|---|---|---|
| Unde ajunge | În pâlnia aleasă pentru comenzi, gata trimisă | În pâlnia aleasă pentru cereri de ofertă, la început |
| Prețul | Din lista de prețuri a clientului, fix | Punct de plecare, ajustat de echipă |
| Decizia ta | Accepți sau respingi | Pregătești și trimiți o ofertă |
| Decizia clientului | Deja luată, la trimitere | Acceptă sau nu oferta primită |
| Rezultatul | Proiect cu plata programată | Ofertă care, acceptată, devine proiect |
| Clientul renunță | Anulează până o accepți | Retrage până primește oferta |
În ambele cazuri, cererea ajunge la managerul de cont al clientului, care primește o notificare. Dacă organizația nu are manager de cont, ajunge la proprietarul spațiului de lucru.
De ce comenzile au pâlnia lor
Comenzile nu sunt vânzări câștigate de echipă, ci cumpărături făcute de client. Dacă ar intra în pâlnia de vânzări, ar umfla rata de câștig și ar amesteca munca echipei cu traficul din portal. De aceea, comenzile ajung într-o pâlnie separată, pe care o marchezi conștient disponibilă pentru comenzi și o alegi în Setări. Raportările de vânzări o lasă deoparte.
Cererile de ofertă, în schimb, sunt chiar începutul unei vânzări. Ele intră în pâlnia pe care o alegi pentru ele, de obicei pâlnia ta de vânzări obișnuită, și parcurg aceleași etape ca orice ofertă pregătită de echipă.
Acceptarea automată și plata
Pentru comenzi poți alege acceptarea automată. O comandă care poate fi onorată, adică are destul disponibil pentru articolele cu stoc urmărit, este acceptată pe loc, iar clientul vede imediat că a fost acceptată. Restul rămân în așteptarea deciziei tale.
La acceptare, plata comenzii se programează după regula ta: scadentă la acceptare, scadentă la livrare sau fără plată automată, cu termenul de plată ales. O cerere de ofertă nu programează nimic: graficul de plăți îl construiești tu în oferta pe care o trimiți.
Cine poate comanda și cine poate cere oferte
Fiecare organizație client are două permisiuni separate: poate comanda și poate cere oferte. Un client nou poate cere oferte din prima zi, dar comenzile doar după ce îl cunoști, sau invers, după cum alegi în Setări. Pentru parteneri, aceleași două drepturi sunt permisiuni ale parteneriatului: Plasare comenzi și Cerere de oferte.
Ce poate comanda sau cere fiecare decide lista lui de prețuri (consultă Cum funcționează listele de prețuri).
O cerere de ofertă din portal nu este un RFP
Aplicația mai are un flux cu nume asemănător: RFP, cererea de propuneri. Diferența este direcția. O cerere de ofertă din portal vine de la un client sau partener către tine, pentru articole din catalogul tău. Un RFP îl publici tu către partenerii tăi, când ai nevoie de un serviciu de la ei și vrei să compari propunerile lor (consultă Cum funcționează fluxurile RFP).